Revista >> Februarie 2009 [Nr. 112] >> Telecomunicatii

În atenţia guvernului!
O strategie de guvernare pentru telecomunicaţii
III. Administrarea activelor de telecomunicaţii ale României

Dr. Nicolae Oaca

26 Februarie 2009

România deţine operatori de telecomunicaţii, fiind reprezentată în administrare de diferite ministere: RomTelecom, Radiocomunicaţii, administrate de către MCSI, Telecomunicaţii CFR, administrată de Ministerul Transporturilor, sau Teletrans, care aparţine de Ministerul Economiei. Administrarea acestor active a fost o problemă în ultimele guvernări: rezultate financiare nu prea bune, poziţii de piaţă slabe, scăderea valorii de piaţă etc. Noul guvern ar trebui să reconsidere modul în care administrează aceşti operatori pentru a-i transforma în competitori puternici pe o piaţă tot mai competitivă şi matură.

1. Mărirea valorii de piaţă a operatorilor de telecomunicaţii
Noul ministru al Telecomunicaţiilor ar trebui să aibă în vedere mărirea valorii de piaţă a operatorilor RomTelecom, Radiocomunicaţii etc., pe care statul român îi deţine. Valoarea de piaţă a unei companii reflectă calitatea procesului de administrare, prestaţia administratorilor. În ţările cu economii de piaţă, poate cel mai important rol al administratorilor unei companii este să-i crească valoarea de piaţă, fiind demişi dacă nu reuşesc. Valoarea de piaţă este o măsură a calităţii reprezentării statului în administrarea acestor societăţi, rezultatele de până acum cerând o abordare profesionistă. În consiliul de administraţie (RomTelecom etc.) statul român ar trebui reprezentat de cei mai buni experţi, capabili să înţeleagă afacerea şi industria şi să aibă o viziune asupra acesteia şi a strategiei de dezvoltare. Personalităţi gen Daniel Dăianu, nu clientela politică! O valoare de piaţă mare înseamnă un operator cu o poziţie puternică pe piaţă şi încasări mari la vânzarea acestuia.

2. Reluarea privatizării operatorului Radiocomunicaţii
Din cauza “dosarului privatizărilor”, privatizarea operatorului Radiocomunicaţii a fost suspendată în 2006, operatorul nefiind la prima încercare. În 2000, Radiocomunicaţii a început procesul de privatizare, proces întrerupt imediat după alegerile din acel an, deşi se ajunsese într-un stadiu avansat şi s-au făcut plăţi către consultant, ABN Amro Securities, care terminase raportul asupra companiei. Din 2001, procesul de privatizare a tot fost amânat, motivul invocat fiind nevoia de a avea o bază puternică de clienţi, care nu se putea realiza deţinut fiind de stat.

Cu o evoluţie modestă în ultimii ani, Radiocomunicaţii stagnează având nevoie urgentă de un partener strategic, care să o restructureze, să o repoziţioneze. Recent, operatorul a căpătat o licenţă WiMAX cu care se pare că nu prea ştie ce să facă: nu are bani, nu are expertiză etc. Ar trebui reluat procesul de selectare a consultantului financiar printr-o licitaţie internaţională. În paralel ar trebui demarat procesul de restructurare a operatorului, cu scopul de
a-i creşte valoarea de piaţă. Spuneam cândva că, înainte de privatizare, operatorul ar trebui reorganizat separând partea care reprezintă interesele statului (transmiterea programelor TV, radio) de cea care se adresează pieţei - sunt activităţi cu investiţii şi eficienţe diferite. Înainte de aceasta ar trebui făcut altceva.

Crearea unei noi entităţi din Radiocomunicaţii – pas premergător privatizării
Radiocomunicaţii are personal care se ocupă cu instalarea de echipamente radio (antene, radiorelee, turnuri etc.) pentru nevoile proprii, fiind dificil de obţinut contracte de la ceilalţi operatori competitori. Externalizarea acestei activităţi şi a personalului, prin crearea unei noi entităţi cu obiect de activitate instalarea şi operarea echipamentelor radio, prezintă unele avantaje:
- fiind o companie specializată, şi nu un operator cum este Radiocomunicaţii, poate aborda operatori de comunicaţii mobile (Vodafone, Orange, Telemobil, Cosmote, RCS&RDS) sau de comunicaţii fixe (RomTelecom, UPC, furnizori de Internet etc.) oferindu-le servicii de instalare, întreţinere şi operare a echipamentelor radio.
- noua entitate ar putea intra şi în administrarea turnurilor cu antene, afacere care este posibil să apară pe termen mediu ca urmare a saturării pieţei comunicaţiilor mobile, fază în care reducerea costurilor impune externalizarea activităţilor care nu sunt de bază.
- ar creşte eficienţa, cifra de afaceri şi valoarea de piaţă a operatorului Radiocomunicaţii.

Prin crearea unei astfel de entităţi s-ar putea evita concedierile ce pot apărea în urma preluării operatorului, prin privatizare, de către un partener strategic pentru care instalarea de echipamente nu este o activitate de bază.

Primul client al noii entităţi va fi chiar Radiocomunicaţii, care îi va asigura contracte pentru câteva luni, urmând să devină independentă prin atragerea de contracte din piaţă.

Noua entitate se va crea prin detaşarea angajaţilor şi a activelor aferente activităţii, care se constituie aport la capital. Acţionar în noua entitate poate fi Radiocomunicaţii, statul român, prin MCSI, sau, cel mai bine, ambii.

3. Listarea operatorului RomTelecom
Noul ministru ar trebui să reia şi listarea operatorului RomTelecom cu selectarea consultantului printr-o licitaţie internaţională. În paralel ar mai putea fi făcut ceva pentru mărirea valorii de piaţă a operatorului.